Dreptul la intimitate

Cazul Wikileaks nu ar fi fost posibil dacă toate datele alea nu ar fi fost reunite în aceeași bază de date de autoritațile americane. Aceasta este atât o lecție de securitate, cât și de protecție a datelor cu caracter personal (daca sunt date personale implicate).

Cred că în România ar trebui să se țină cont de această experiență, mai ales că suntem la începutul unei astfel de organizări. Vezi eRomania de anul asta (în care s-a vorbit de o baza unică de date), de proiectul Ministerului Sanatatii cu un card bazat pe o baza de date unica sau la povestea cu votul electronic unde vorbim de accesul la o baza de date unica de CNP-uri.

Principiile de securitate zic ca nu trebuie sa pui toate ouăle în acelasi coș. Principiile de protecție a datelor cu caracter personal spun că trebuie reglementat strict cine are acces la date, în ce măsură și la ce date. Niciodata la toate.

Cazul Wikileaks (ca și altele) ne dă această lecție - nu fă o baza de date cu sute de mii de documente confidențiale la care au acces zeci de mii de persoane. Este cea mai bună metoda de protecție.

Personal nu aș dori ca datele mele medicale să fie la îndemâna oricui.
Cred că vor apare reacții de autoprotecție care se vor concretiza în refuzul de a prelua cardul de sănătate, sau de a refuza să intru în relație cu rețeaua publică de sănătate.
Știu că asta va conveni autorităților, pentru că astfel nu voi mai putea accesa gratuitățile, dar și intimitatea are valoarea ei.
Dacă nu voi accesa gratuitățile, de ce să mai plătesc impozit obligatoriu ?
Nu cumva această „inregistrare” îmi violeaza dreptul constituțional la intimitate ?

Cred că trebuie gândit mai mult la acest subiect.