În această noapte începe Anul Nou Dacic. Despre sărbătoarea lupilor și Sfântul Andrei…

Interesant:

Posted on 29 noiembrie 2016 by Daniel Roxin in Cunoaște România, Spiritual // 8 Comments

Motivele pentru care dacii şi-au ales ca totem lupul şi nu un alt animal, de pildă pe cel mai puternic dintre ele, ursul, sunt sprijinite de un bogat material etnografic şi folcloric. Toate animalele sălbatice, indiferent de mărimea, puterea şi cruzimea lor în stare de sălbăticie, pot fi îmblânzite, dresate şi aduse pentru a fi văzute sub cupola circului. Există o excepţie, lupul, care preferă să moară de foame sau în luptă pentru câştigarea prăzii decât să renunţe la libertate pentru a trece prin cercul de foc sau să facă alte exhibiţii ca să râdă şi să se minuneze spectatorii. Această vietate, prototip al războinicului înnăscut şi model de demnitate, a fost personificată şi aleasă totem de către strămoşii autohtoni ai românilor, geto-dacii. Ca luptători împotriva duşmanilor, ei doreau să semene şi să se comporte ca divinitatea lup pe care o invocau în luptă (vezi stindardul dacic) şi în alte împrejurări.

Mircea Eliade, relatând informaţia lăsată de Strabon conform căreia dacii se numeau dáoi, tradiţia consemnată de Hesychius că dáos era numele frigian al lupului şi că din rădăcina indo-europeană dhau (a strânge, a sugruma) au derivat Dáousdava (oraşul sau cetatea lupilor) numele unui oraş în Moesia Inferior din sudul Dunării, numele zeului trac al războiului,Kandáon, zeul Daunus etc., aprecia că dacii se numeau ei înşişi lupi, cei care sunt asemenea lupilor (Eliade Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 31). La rândul său, Nicolae Iorga accepta interpretarea paleolingvistului W. Tomaschek, care punea în legătură numele daci cu dava, şi a tradus etnonimul strămoşilor noştri cu locuitori ai davaelor (Iorga N., Histoire des Roumains, I, Bucureşti, 1937, apud M. Eliade, op. cit., p. 21).

Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste presupusul An Nou dacic este Bocetul Andreiului, atestat la românii din Transnistria. Fetele confecţionau păpuşi din cârpe, numite Andreiu, substitut al anului vechi care moare pentru a renaşte, le aşezau pe laviţă (pat) şi le jeleau ca pe un mort în noaptea de 29/30 noiembrie. O altă practică de rit funerar efectuat în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei era privegherea de către femeile moldovence de dincoace de Prut a unei lumânări lungi, făcută colac, precum Măsurasau Statul Mortului, aprinsă astăzi la înmormântarea oamenilor din mai multe zone etnografice.

Asemănător Revelionului, în noaptea de Sântandrei abundau practicile magice de aflare a ursitei. Fata de măritat prepara o turtiţă subţire din făină de grâu, foarte sărată, numită Turtucă de Andrei, o cocea pe plita sobei şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă pentru potolirea setei urma să o ceară de nevastă în cursul anului. Unele fete, când soseau acasă de la Păzitul Usturoiului, puneau într-un cocoloş de aluat câte un căţel de usturoi. După cum încolţea şi creştea usturoiul semănat, se făceau apoi pronosticurile matrimoniale.

În noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei bătrânii noroceau anul, adică observau cu atenţie cerul înstelat pentru a face previziuni meteorologice. Obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu într-o oală de pământ pentru a interpreta după numărul seminţelor răsărite rodnicia ogoarelor în noul an este încă viu în satele româneşti. Acum se tăiau crenguţe de la diferiţi pomi fructiferi şi se puneau în apă la temperatura camerei pentru a aprecia, după cum înverzeau şi înfloreau, rodul pomilor din livezi. Crenguţele înflorite erau folosite apoi de copii, ca sorcovă, la Anul Nou.

Lupul, ca oricare altă divinitate, poate ajuta şi pedepsi credincioşii. Se spune că numai el vede şi sfâşie dracii la Bobotează, că sperie sau alungă bolile copiilor. În Platforma Luncani, în imediata apropiere a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, primul alăptat al copilului se făcea printr-un aparat confecţionat dintr-o falcă şi o piele de lup, numit gură de lup. Pe arii relativ extinse copiii grav bolnavi, după ce erau supuşi unor practici magice, erau numiţi Lupu, vietate de care să se sperie moartea.

În concluzie, părinţii Bisericii creştine dorind să înlăture din conştinţa credincioşilor vechile tradiţii păgâne, au suprapus ziua de praznic a Sfântului Andrei peste o sărbătoare mult mai veche, geto-dacă, legată de cultul lupului. Populaţia a asimilat sfântul creştin, propovăduitorul creştinismului în ţinuturile de la Dunărea de Jos, dar i-au pus în spate şi unele din atribuţiile zeului uzurpat. Numit în calendarul popular Sf. Andrei, Sântandrei, Moş Andrei, Andreiu de Iarnă, acesta devine în calendarul popular patron al lupilor, un sfânt-moş care moare şi renaşte în perioada de celebrare a Anul Nou dacic, precum Moş Crăciun la Anul Nou contemporan şi Baba Dochia la Anul Nou agrar.

Un articol de prof. univ. dr. Ion Ghinoiu

Articolul complet aici: http://www.revistaclipa.com/4497/2010/11/permanente/anul-nou-dacic

Iași - o destinație turistică importantă din România

Vizitarea realizărilor arhitecturale istorice, a obiectivele culturale multiple din Iași, definitorii pentru cultura și națiunea română, nu trebuie să lipsească de pe agenda educațională și de formare a niciunui român.

De asemenea, turiștii străini pot înțelege spiritualitatea românească după ce vizitează Iașiul.

Vizitarea Iașiului va fi un câștig pentru orice turist.

De pe facebook ... despre sistemul de sănătate

Arghir Ciobotaru

Sistemul celor III orânduiri

Cateva considerente despre sistemul integrat UPU-SMURD Fragment 18 (...) poate că imaginea formată prin cumularea a două exemple de inventivitate din mediul înconjurător ar fi mai sugestivă. Primul este cel al inventivităţii cucului, care îşi asigură confortul plasându-şi oul în cuibul altor păsări, tehnică cu efecte nefaste asupra puilor acestora iar al doilea este cel al mielului care se alimentează bine şi voios de la două oi fie nepăsătoare, fie motivate şi ca atare tolerante, fie cu o capacitate mai redusă de recunoaştere a propriului miel. Las imaginarea exemplului cumulat la latitudinea cititorului, cu speranţa că pentru evidenţierea realităţii necosmetizate a sistemului analizat, imaginea cumulată să fie destul de sugestivă pentru felul în care se pot exploata oportunităţile şi se pot folosi resursele altora (...) (...) Pe lângă aceste motive, punerea în prim plan a evacuării medicale televizate, mai ales aeriane şi mai ales spre Bucureşti, din orice colţ al ţării, indiferent cât de aproape ar fi un centru universitar, o consider a fi în detrimentul dezvoltării în mod uniform a actului medical la nivel naţional, în toate centrele medicale universitare tradiţionale şi a posibilităţilor de a avea personal medico-sanitar pregătit pentru intervenţii medicale de urgenţă în mediul rural (...)

Îmi place ·  · Distribuie · acum 45 minute

• Victorelei Vieriu îi place asta.
• 

  Dionisie Lefter UPU-SMURD este un exemplu de cum se abordează lucrurile la noi la români. În principiu este un lucru bun. Se dorește constituirea unui sistem osos, robust, care să fie în responsabilitatea statului, care să dea rezistență sistemului în general. Numai că el trebuie susținut de un sistem muscular, de asemenea, viguros. Ei, asta e problema la noi. Lucrurile nu se dezvoltă simultan, în același ritm. Normal că sistemul osos se va nărui dacă nu are cine să-l susțină. Normal că „centrele de prelucrare”, agățate firav pe acest sistem osos, vor fi supra saturate, utilizate intensiv, peste normalitate și vor claca, dacă nu există un sistem general care să acopere uniform toate zonele și care să rezolve local problemele de rutină. Cine să „acopere” acest segment ? 
  Se spune că acum suntem într-o epocă cu o altă filozofie, când într-adevăr principiul subsidiarității (opozant centralismului, preferat de d-l dr. Ciobotaru), ar trebui să funcționeze. Numai că, nu știu de ce (din prostie, sau alt interes) acest principiu nu este susținut de un cadru legal adecvat. Ar trebui ca „acel sistem muscular” viguros, pe care d-l dr. a observat că lipsește, sau nu funcționează, să fie susținut de un cadru legal care să permită funcționarea lui. Nu se spune, dar este din ce în ce mai evident că statul se retrage din responsabilitatea funcționării acestui „sistem muscular”. De ce ? E mai lungă povestea, dar, pentru a trece mai departe la subiectul actual, putem să spunem pentru că așa este în lumea în care am intrat. Și dacă trebuie așa de ce nu se vine cu măsurile corespunzătoare ? De ce nu se atribuie repsonsabilitățile corespunzătoare ? De ce nu se folosește capacitatea antreprenorială a practicienilor din sistem ? Una se spune și alta se face de fapt. Una spune legea 95/2006, republicată (reforma în sănătate) și alta se face de 8 ani încoace. Sistemul este condus tot prin ordine de ministru. Nimeni nu poate mișca nimic. Până și medicamentele acum se gândesc să le cumpere centralizat, parcă asta ar fi datoria unui ministru. Mi se pare ciudat că unul ca Arafat susține așa ceva. Nu cumva niște „isteți” au sesizat niște „oportunități” ? Nu cumva se aplică tactica amânării, care, întâmplător se poate transforma în niște beneficii uriașe pentru ... În condițiile astea este normal ca lumea să fie confuză, să nu mai înțeleagă nimic, să nu aibe curaj să întreprindă nimic. Ia să aibă legi clare, să vedeți oamenii cum ar acționa conform lor și i-ar durea undeva de aberațiile celor de la centru. Dar, în ambiguitatea asta legislativă, normal că nu știe stânga ce face dreapta, normal că mor răniții prin păduri, sau pe șosele și ajutorul ajunge a treia zi după scripturi. Normal că morții sunt târâiți cu chingile până la magazinul din sat și lăsați acolo până își mai aduce cineva aminte că mai trebuie culeși și morții de la fața locului. Normal că pe departamentul de medicină legală, care trebuia să fie la fața locului și să preia cadavrele și să facă constatările de rigoare, nu-l întreabă nimeni nimic. Prin virtutea activității mele, nu de multe ori am văzut morții din accidente de circulație cărați cu tactorul, fiind aruncați ca niște saci de nisip în basculă. Barbarie totală. Așa afost și la accidentul aviatic. Barbarie. Totul este susținut de un cadru legislativ ambiguu, aplicat în condiții culturale propice, într-un un dispreț aproape naiv și natural împotriva legii.
  Deci, până la urmă nu contează ce sistem folosești. Contează cât de de bună credință ești, cât de bine pregătit ești, cum ai capacitatea de previziune și simțul datoriei. Credeți că dacă aducem comunismul înapoi va fi mai bine ? Eu zic că dacă procedăm ca acum îl compromitem mult mai lamentabil decât am făcut-o mai demult.
  Domnilor, problema noastră, în orice domeniu, este legată de lipsa de autoritate generată de libertatea prost înțeleasă a regimului instaurat de 18 ani în țara noastră, care favorizează lipsa de bună credință. 
  Mai avem o singură lovitură de grație să ne tragem. Să distrugem și sistemul de educație (și nu suntem departe) și putem să ne apucăm să învățăm o altă limbă, pentru că atât am putut !!!