O lume orientală cu aspirații occidentale.
Un nivel de trai comparativ cu al nostru, dar cu speranță în viitor.
Un naționalism de apreciat. O încredere în conducători pe care nu am mai văzut-o în altă parte. O cultură amestecată cu religia. O viață normală care merge în ritmul orar al chemărilor la rugăciune din partea imamilor de la moscheile de cartier.
Aici se pot vedea și multe elemente care stau la baza originei civilizației noastre românești, chiar actuale. Am găsit cel puțin o sută de cuvinte românești având origine turcească, iar în ceea ce privește bucătaria tradițională românească nu mai am curaj s-o numesc așa de acum în colo. Nici măcar „mititeii” noștrii, cu care ne mândream atât, nu sunt originali românești. De sarmale, murături, brânzeturi, nu mai vorbesc. Cel mai bun cașcaval, venit de la o ferma „ecologică”, l-am mâncat acolo. Iar la dulciuri, cred că trebuie să scoatem pălăria.
La comerț ne dau clasă, nouă parcă fiindu-ne rușine să-l facem, mai ales în Moldova. Așa de tare ne-a marcat comunismul. Cum vrem să construim o economie de piață dacă ignorăm niște legi elementare ?. Cred că mai avem de lucrat la educația comercială.
Oare inginerii noștrii au învățat să facă blocurile noastre comuniste de la Istanbul, sau noi i-am influențat pe ei ? Și relativ la dezordine se naște întrebarea cine pe pe cine a influențat.
O lume cu care ne asemănăm din foarte multe puncte de vedere, în afară de religie, dar după câte se pare comunicăm foarte puțin. Iar, noi românii le suntem chiar simpatici. N-am auzit pe cineva să ne vorbească de rău și erau și foarte curioși să afle cum îi vedem noi pe ei. Asta înseamnă că punctul nostru de vedere contează și m-a făcut să mă simt important. :-)
Iar ce m-a dat gata, a fost aprecierea lor, pozitivă în felul ei, că dacă m-ar fi văzut pe stradă și nu ar fi știut că sunt român, rămâneau convinși că sunt ... turc !!!! :-))
Un nivel de trai comparativ cu al nostru, dar cu speranță în viitor.
Un naționalism de apreciat. O încredere în conducători pe care nu am mai văzut-o în altă parte. O cultură amestecată cu religia. O viață normală care merge în ritmul orar al chemărilor la rugăciune din partea imamilor de la moscheile de cartier.
Aici se pot vedea și multe elemente care stau la baza originei civilizației noastre românești, chiar actuale. Am găsit cel puțin o sută de cuvinte românești având origine turcească, iar în ceea ce privește bucătaria tradițională românească nu mai am curaj s-o numesc așa de acum în colo. Nici măcar „mititeii” noștrii, cu care ne mândream atât, nu sunt originali românești. De sarmale, murături, brânzeturi, nu mai vorbesc. Cel mai bun cașcaval, venit de la o ferma „ecologică”, l-am mâncat acolo. Iar la dulciuri, cred că trebuie să scoatem pălăria.
La comerț ne dau clasă, nouă parcă fiindu-ne rușine să-l facem, mai ales în Moldova. Așa de tare ne-a marcat comunismul. Cum vrem să construim o economie de piață dacă ignorăm niște legi elementare ?. Cred că mai avem de lucrat la educația comercială.
Oare inginerii noștrii au învățat să facă blocurile noastre comuniste de la Istanbul, sau noi i-am influențat pe ei ? Și relativ la dezordine se naște întrebarea cine pe pe cine a influențat.
O lume cu care ne asemănăm din foarte multe puncte de vedere, în afară de religie, dar după câte se pare comunicăm foarte puțin. Iar, noi românii le suntem chiar simpatici. N-am auzit pe cineva să ne vorbească de rău și erau și foarte curioși să afle cum îi vedem noi pe ei. Asta înseamnă că punctul nostru de vedere contează și m-a făcut să mă simt important. :-)
Iar ce m-a dat gata, a fost aprecierea lor, pozitivă în felul ei, că dacă m-ar fi văzut pe stradă și nu ar fi știut că sunt român, rămâneau convinși că sunt ... turc !!!! :-))
