sâmbătă, 31 iulie 2010

O dilema !

O dilema despre care nu prea vorbeste nimeni deschis astazi este statutul duplicitar a cadrelor medicale. Se poate vorbi in acest domeniu despre ''concurenta neloiala'' ?
Oare se ''evita'' acest subiect, sau chiar lumea nu a inteles ca el trebuie rezolvat ?
Instinctual, se pare totusi ca el reprezinta o preocupare a autoritatilor la acest moment. Dovada:

''Ministrul român şi cel iordanian au avut în cadrul discuţiei un schimb de opinii pe tema funcţionării spitalelor publice şi private din cele două state. Ministrul Al -Fayez a declarat că, în Regatul Haşemit, există o delimitare clară între serviciile oferite de spitalele private şi cele publice, iar medicii trebuie să opteze pentru sistemul în care doresc să profeseze, privat sau public.''

Cum comentati acest subiect ? 
O puteti face plasand un comentariu mai jos.



Enhanced by Zemanta

China - țara miracolelor economice.


Daca vrei sa intelegi asta, trebuie sa te duci acolo.
Google a aflat ca sunt acolo, chiar daca este ''controlat'' in aceasta regiune.
Un detaliu interesent: pe langa mine trece din sfert in sfert de ora, cu peste 350 km/ora, trenul de mare viteza (all made in China !!!). Dovada este in poza - urmariti calea ferata.

































La capitolul sosele, din ce am vazut pana acum, m-a apucat durerea de cap:



















Normal sa te doara capul, mai ales cand dormi la etajul ... 28 !!!






























duminică, 18 iulie 2010

Un articol plin de adevăruri și care poate incita multe discuții și, de ce nu, și măsuri.

In acest articol, prezentat mai jos, se spune ca MJ a inaintat un pachet de legi pentru liberalizarea profesiei de expert criminalist. 
Cred ca aici ar trebui facuta o mica dezbatere despre definirea acestui termen: ''criminalist''. Am studiat cateva tratate de criminalistica si, in afara de ''orgoliul'' autorilor care doreau ca acest termen sa fie ceva atotcuprinzator, lucrurile nu sunt prea clare. 
Eu cred ca un expert trebuie sa defineasca si sa declare foarte clar la ce se pricepe. Chestia asta cu expert criminalist, nu prea-mi suna bine. Eu l-as defini, dupa cate am studiat, ca pe cineva care are competente si detine abilitati in identificarea urmelor si corespondenta lor. Dar, de aici si pana la concluzii mai este cale lunga. Am vazut cum in justitia romaneasca expert crimnalist (cu studii in textile) emite concluzii asupra accidentelor de circulatie sub protectia unei institutii cu drept de monopol. Daca macar ar fi fost concluzii cat de cat corecte, n-as spune nimic, dar o anume stare de fapt din organizarea sistemului nostru permite si aberatii. Cred ca, daca se tot doreste rezolvarea unor probleme ale sistemului, acum este momentul sa se spuna lucrurilor pe nume. Din informatiile sumare privind intentiile legislative ulterioare ale ministerului inteleg ca se doreste introducerea unor masuri de punere in fapt a metodelor de functioanare a unui stat de drept (independenta expertilor, elemente de economie de piata, etc.), dar trebuie sa se inceapa si dezbaterile necesare sa lamureasca magistratii cu ce se mananca si tehnica asta si ca lucrurile nu sunt chiar asa de formale.
Personal, am militat pentru declararea si dezvaluirea publica a competentelor concrete ale expertilor care pot fi folositi in cauzele judiciare. In aceasta idee am gandit si structura site-ului pe care l-am creat (www.expert-judiciar.ro).
Intr-un astfel de proces de dezbatere, lucrurile trebuie facute organizat si institutional. Cred ca asociatiile profesionale trebuie sa-si spuna cuvantul. 
Fac un apel pe aceasta cale la Corpul Expertilor Tehnici din Romania, sa se implice.


dr.ing. Dionisie Lefter
Expert Tehnic JudiciarAutovehicule si circulație rutieră


Hotărârile CEDO, ignorate de RomâniaImagine 1
1 din 4 imagini
JURNALUL FOTO
Imagine 1
de Adrian Mogos in JURNALUL NATIONAL
16/07/2010                       4835 vizite



Ministerul Justiţiei a anunţat acum câteva zile că a trimis Consiliului Superior al Magistraturii spre avizare mai multe proiecte de legi. Printre ele, liberalizarea profesiei de expert criminalist. "Am încercat să nu transformăm monopolul de stat deţinut prin Institutul Naţional de Expertiză Criminalistică - INEC într-un monopol privat, adică să nu schimbăm un rău cu alt rău. Am spart acest nod gordian", a declarat ministrul Cătălin Predoiu, recunoscând astfel dezastrul din institutul subordonat ministerului pe care îl conduce. Predoiu, probabil singurul capabil să spargă nodul gordian şi nu să-l taie, a uitat însă să adauge că România a ignorat constant hotărârile CEDO şi că Ministerul de Justiţie a intervenit activ în actul de justiţie.


Cătălin Grigoraş a fost director adjunct al INEC, are doctoratul în procesarea digitală a semnalelor cu aplicaţii în expertiza judiciară a înregistrărilor audio-video şi a făcut un curs postdoctoral la Cambridge. A fost timp de doi ani şeful grupului experţilor judiciari audio ai European Network of Forensic Science Institutes, a coordonat workshop-uri ale European Academy of Forensic Sciences şi a făcut parte din comisii internaţionale de experţi. 
L-am intervievat în legătură cu noile propuneri ale Ministerului Justiţiei.

Jurnalul Naţional: Cum comentaţi decizia ministerului?

Cătălin Grigoraş: Am rămas ultimii cu monopol de stat în expertizele criminalistice. Codul nostru este copy/paste după codul de procedură penală al Uniunii Sovietice. În 2000-2002, Moldova, Bulgaria sau Albania lucrau la noile coduri şi, ca urmare, de aproape jumătate de deceniu au coduri noi, iar în România se traducea de la ruşi care au modificat ulterior codul lor de procedură penală. În 2000, la putere era încă Convenţia, nu PSD. Prin 2002, ungurii au deschis porţile experţilor străini. Urmarea a fost că 75% din experţii medico-legali sunt trimişi în judecată, pentru că expertiza este ca o mărturie. Este evident de ce în România nu s-a vrut aşa ceva.

Care este istoricul expertului în sistemul judiciar românesc?

În perioada interbelică a existat corpul experţilor de pe lângă tribunale. Experţii erau somităţi ştiinţifice în domeniu, profesori universitari. Însă toate somităţile făceau parte şi din partide politice, iar când au venit comuniştii la putere au înfundat puşcăriile şi canalul cu aceştia, decapitând astfel corpul experţilor. În 1956 a fost creat Laboratorul de expertize criminalistice de la Ministerul Public, iar în 1958 a fost mutat la Ministerul de Justiţie - MJ pentru a-i da o formă mai umană. Astfel că de atunci noi avem acest sistem sovietic. În timpul vizitei în Franţa, Ceauşescu a fost însoţit şi de câteva persoane care au conştientizat şi au realizat că experţii criminalişti din România, majoritatea jurişti şcoliţi la Moscova, nu aveau pregătirea necesară pentru a răspunde unor probleme ştiinţifice de chimie, fizică. Astfel au creat expertul tehnic judiciar care tot expertiză face, tot la întrebări ştiinţifice are de răspuns, dar care este un specialist desăvârşit în meseria lui, nu un jurist. INEC este un institut de sorginte sovietică. Mai regăsim astfel de institute la Moscova, Kiev, Minsk, dar în ţările UE, nu. Asta pentru că ministerul justiţiei ca reprezentant al puterii executive nu are ce interfera în actul de justiţie. Nu este permis.

Ce poate face un magistrat care are în dosar o singură expertiză?

Deja aici discutăm despre persoane care pot sta în puşcărie din cauza unor expertize de acest fel. În România, expertul care greşeşte nu are responsabilitatea juridică conform legislaţiei actuale. Este un blocaj total în cazul în care un expert este dat în judecată. Sistemul este aberant şi halucinant. Mai mult, există procurori şi judecători în România care nu fac distincţia sau le vine foarte greu să înţeleagă distincţia dintre expertize: tehnică judiciară şi criminalistică. În cazul în care în instanţă cineva contestă pregătirea expertului, judecătorul nu poate face nimic. Au fost situaţii de acest gen, dar conducerea MJ a întocmit hârtii prin care a arătat că aceşti oameni sunt competenţi. Cum, tu, ca ministru, ai o pregătire profesională ca să spui că cineva este competent ca expert? Atunci trăim în Africa! Aceasta este o dovadă a imixtiunii factorului politic şi a executivului în actul de justiţie, pentru că puterea executivă prin ministrul Justiţiei şi secretarii de stat pot dispune organizarea unor concursuri sau blocarea unor posturi. Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat în cazul Stănoiu (n.r. - fost ministru al Justiţiei acuzat că a colaborat cu Securitatea) dacă CNSAS putea apela la un expert independent din străinătate? Din cauza legislaţiei a trebuit să apeleze la INEC, unde experţii nu au remarcat că e vorba despre trei mine de pix identice la intervale de câte zece ani. Ceea ce înseamnă că se poate interveni. Există documente ce au fost expertizate în INEC în care experţii au dat concluzii diferite.

Cum a încălcat Ministerul Justiţiei hotărârile CEDO?

O problemă o reprezintă imposibilitatea părţilor de a se apăra conform CEDO. Există patru cazuri majore în acest sens. 

Bonisch vs Austria, Prepeliţă vs Moldova, Mirilashvili vs Rusia şi Popescu vs România. Ultimul este din 2007 şi se spune foarte clar că o instituţie, în acest caz SRI, nu poate să facă interceptările, transcrierea şi expertiza. E absurd! Halucinant! Năucitor! În cazul Bonisch vs Austria de acum 25 de ani se arată foarte clar că expertul apărării nu a beneficiat de aceleaşi prerogative ca şi cel al apărării. În cazul Moldovei, CEDO a constatat că prin intermediul Institutului Republican pentru Expertize Judiciare şi Criminalistice, subordonat MJ de la Chişinău (omologul INEC), statul este parte la proceduri. În cazul Rusiei, CEDO a arătat că expertului părţii i s-a permis doar să exprime opinii cu privire la concluziile experţilor desemnaţi de procuror să efectueze expertiza şi nu i s-a permis participarea nemijlocită la efectuarea acesteia (exact ceea ce se întâmplă în acest moment în România). România încalcă hotărârile CEDO cu bună ştiinţă. 

Sunt persoane cărora le convine de minune sistemul actual. Spre finalul anului 2008, când CEDO ne condamnase, un secretar din MJ susţinea că nu este oportun subiectul. Cum ar veni, dă-o dracu de CEDO! Că ăia-s proşti, iar deştepţii sunt aici în România. Acum două săptămâni, SRI a trimis în Danemarca la training o expertă. Acolo, trainerul am fost eu. Apoi, doamna vine în ţară să-şi instruiască colegii. Din punctul de vedere al secretarului de stat în MJ, Alina Bica, expertul independent nu poate funcţiona acasă într-o cămăruţă, dar doamna Bica uită să spună că în INEC oamenii lucrează câte patru într-o cameră. În accepţiunea ei, îţi trebuie ditamai restaurantul... În majoritatea situaţiilor pentru efectuarea unei expertize este nevoie de ochi, computer, materialul de expertiză şi softurile necesare.

Experţii din străinătate...

Conform legislaţiei actuale, expertul trebuie să fie cetăţean român. Eu pot să fiu expert şi sunt desemnat ca expert în alte state. Pot să fiu expert independent, dar nu pot fi expert independent în România, în propria ţară. Există două categorii diferite de experţi: criminalişti şi tehnici judiciari. Străinii trebuie să facă vizita medicală în România. Eu am spus că dacă cineva crede că un expert străin vine în România, acceptă să intre în policlinica aia şi se lasă injectat să i se ia sânge în condiţii insalubre, se înşală amarnic! Vestul şi practica CEDO spun foarte clar că expertul este un martor. În România, orice informaţie ai avea despre ministrul Justiţiei că ia şpagă, despre un secretar de stat că se ocupă de măgării, achiziţii, contracte frauduloase şi altele, nu ai cum să-l documentezi printr-o expertiză. 

Pentru că asta ar însemna ca expertiza să fie făcută în minister de subordonaţii lor. La fel şi la Interne. Ce să mai zic despre SRI, care este o instituţie militarizată! Avem o mare problemă în cazul în care vorbim despre MJ şi Interne. Poliţiştii criminalişti de la faţa locului colectează probele şi este absurd ca aceeaşi instituţie să culeagă probele şi tot ea să facă expertiza. Sau dacă faci aşa ceva, permite-i părţii să se apere! În Vest ai posibilitatea de a alege experţii de pe liste sau somităţile în respectivul domeniu, care sunt cunoscute prin cărţile pe care le-au publicat, prin articolele de specialitate pe care le-au scris, prezentări, participări la conferinţe, metode promovate, CV profesional practic.

Pot ei să aibă un cuvânt în sistemul judiciar românesc?

Experţii străini sunt obligaţi să cunoască limba română şi să facă vizita medicală la policlinica MJ. Nu este neapărat nevoie să înţelegi ce se vorbeşte pe o înregistrare audio ca să faci o expertiză în care să spui dacă este autentică sau nu. La fel şi cu expertiza de fotografii. Trebuie să cunoşti limba română ca să decizi dacă o fotografie digitală este contrafăcută sau nu? La fel cu amprentele digitale... poţi să fii chinez, japonez, eschimos, nu contează. Mie nu mi-a cerut nimeni să ştiu franceza sau olandeza şi am lucrat în cinci ţări până în prezent. Experţii străini nu vin la noi pentru că nu le permite legislaţia şi nu e prevăzut ce nivel de cunoaştere a limbii române este necesar şi cine eliberează adeverinţele, atestatele de cunoaştere a limbii! Este foarte uşor să introduci nişte tâmpenii în lege dacă nu le gândeşti sau le gândeşti tendenţios ca să blochezi sistemul să funcţioneze. De altfel, pe plan internaţional se şi recomandă ca raportul să fie scris în limba maternă sau într-una pe care o cunoşti foarte bine. E ca şi cu echipe de medici români. Aţi auzit de vreo echipă să opereze în străinătate? Nu! Dar medici străini care să opereze în România, da! Pe experţii străini nu-i interesează să vină aici şi multe ori nu este nevoie să-i chemi, poţi să le trimiţi prin poştă materialele de expertizat. Sau dacă ai fişiere audio, fotografii digitale, poţi folosi internetul.

Ce se va întâmpla dacă profesia va fi liberalizată şi experţi străini vor putea fi angajaţi de una dintre părţile dintr-un proces?

Dacă se creează un astfel de sistem competitiv, vin somităţile din Vest şi dovedesc practic că unii experţi ai MJ sunt nonvalori, ca în cazul Ungariei. Ştiinţific. În cazul accidentelor rutiere, avem Codul Rutier şi Codul de Procedură Penală şi există experţi tehnici judiciari care pot face astfel de expertize, dar sunt şi experţi criminalişti oficiali ai INEC care fac acelaşi lucru. Nici experţii tehnici judiciari nu sunt toţi corecţi, dar nici cei de la INEC. Aceeaşi procedură este denumită fie expertiză criminalistică, fie expertiză tehnică judiciară, dar formulele de calcul sunt aceleaşi, metodologia de lucru este aceeaşi. Dinamica producerii accidentului la fel se calculează, softurile sunt aceleaşi. În cazul accidentelor navale, există Codul Naval şi există specialiştii care au construit nava şi o analizează. La accidentele aviatice există Codul Aviatic şi sunt firmele mari Boeing, Airbus etc., singurele capabile să decripteze cutia neagră. În acest caz există un paradox. 

Deşi legislaţia românească impune cunoaşterea limbii române acestor experţi, ei nu se supun acestei reguli. De ce în alte cazuri această prevedere legată de limba română e obligatorie, iar în altele nu? Poate îşi dau seama cei de la MJ de vechimea sistemului. La accidentele rutiere sunt nişte faze memorabile. Lecţie despre cum se blochează o anchetă: de exemplu, Volvo, Mercedes, BMW, Audi, Renault au autoturisme prevăzute cu computer de bord care în cazul unui accident trebuie analizat. Au fost făcute expertize "celebre" în care viteza şi dinamica accidentului au fost calculate pe baza urmelor de frânare. A reieşit ceva ciudat, pentru că ABS-ul cu care este echipată maşina nu lasă aceleaşi urme de frânare ca Daciile de pe vremuri şi nu poţi face interpretări dacă nu ştii cât de bine a funcţionat ABS-ul. Computerul de bord se citeşte de specialiştii firmelor producătoare de maşini, care au inventat aşa ceva. Astfel, în momentul în care ai citit datele oferite de computerul de bord, se poate vedea dinamica accidentului. Nu mai este nevoie de altă expertiză, iar firmele de asigurări au folosit datele obţinute de la firmele producătoare şi au dat cu flit experţilor români. 

La proces, judecătorul primeşte raportul de expertiză de la INEC şi raportul de expertiză de la firma de asigurări. Când vorbim despre accidente majore se apelează la specialiştii firmelor producătoare. Astfel că judecătorul, dacă e cu capul pe umeri, vede ce expertiză este mai bună. Asta s-a şi întâmplat. Firme de asigurări din România au câştigat procese, iar asta duce la lipsa de credibilitate a unora dintre experţi, ceea ce se răsfrânge şi asupra magistraţilor. Un procuror a cerut un mandat de arestare, un judecător l-a prelungit în baza unei expertize... Există un cancer în justiţie pe care îl cunosc toţi cei care au fost miniştri ai Justiţiei, dar care a fost menţinut. România ar trebui să aibă un singur institut, la Interne, pentru că oamenii ăia au de-a face cu crime, spargeri, accidente, ridică probe de la locul faptei. E normal să fie aşa. În schimb, SRI îşi justifică Institutul pentru Tehnologii Avansate prin siguranţa naţională, dar lucrează pentru DIICOT.

Problemele sistemului

Dacă un şef din MJ, MI sau SRI ar cere o expertiză pentru el, cum ar reacţiona subalternii? Ştiu că există documente expertizate chiar de cei care le-au contrafăcut. Mafia imobiliară înseamnă notar, avocat, angajat al Primăriei, expert. Monopolul de stat înseamnă lipsa unei competiţii. În România nu are cum să dovedească nimeni malpraxisul. De aici apar erori judiciare şi rapoarte de expertiză cu concluzii contradictorii, utilizând acelaşi material de expertizat, aceeaşi aparatură, aceleaşi metode. Expertul nu are responsabilitate juridică. Imposibilitatea părţilor de a se apăra conform CEDO. Unii oficiali ai MJ nu înţeleg că expertiza criminalistică şi expertiza tehnică judiciară sunt identice. Întrebarea este de ce există două legi diferite pentru acelaşi lucru: OG 75 şi OG 2 ?

marți, 6 iulie 2010

Privatizarea, o soluție în Sănătate

Articol din ziarul Adevarul, scris miercuri 30 nov 2005 - dar valabil si astazi. Dupa cinci ani de experiente in sistem, confirm intru totul evaluarile de atunci. Intrebarea fireasca este: de ce totusi transformarile sunt asa de lente in acest domeniu ?

Privatizarea in Sanatate este o solutie pentru scaderea costurilor si asigurarea unor servicii mai bune pentru pacienti. 
Aceasta este concluzia dezbaterii organizate de ziarul Adevarul - „Poate fi privatizarea o solutie in Sanatate?”. 
Exemplul il da privatizarea serviciilor de dializa. La un an de zile de la organizarea licitatiei si la 6 luni de la privatizarea efectiva a 8 centre de dializa, raportul de evaluare al acestui proiect-pilot arata ca toate aparatele vechi au fost inlocuite, personalul este mai bine instruit, iar starea de sanatate a pacientilor cu insuficienta renala a devenit mai buna. Costul tratamentului a scazut la 110 euro, de la 140, iar statul va economisi 30 milioane de euro pe an. La dezbaterea organizata de ziarul Adevarul au participat directorii centrelor private si ai celor de stat, reprezentanti ai ministerului si Casei de Asigurari, precum si firme implicate in procesul de privatizare.
Investitiile pot fi sustinute doar de firmele puternice
Prof. dr. Gabriel Mircescu, copresedinte al Comisiei de Nefrologie: "Nefrologia este un domeniu nou in medicina romaneasca, dar a cunoscut o dezvoltare exploziva. In 1991, existau 12 centre de dializa, iar in 2004 numarul crescuse deja la 72. Insa, in ciuda acestui ritm alert de crestere, Romania continua sa ocupe ultimul loc in acest domeniu, raportat la tarile europene. Pana in 2008, numarul bolnavilor va creste, ajungandu-se la peste 10.000. Este nevoie de un numar mult mai mare de centre de tratament, cu investitii de minimum 14 milioane de euro. Solutia este ca centrele sa fie preluate in regim privat. Acest lucru a fost facut deja de patru furnizori, la 8 centre de dializa, reprezentand 25 la suta din capacitatea de dializa a Romaniei. Pana in acest moment s-au investit aproape 3,5 milioane de euro. Raportul de evaluare la 6 luni arata ca in aceste centre toate aparatele vechi au fost inlocuite, au fost reamenajate spatiile, care nu respectau normele in vigoare si se asigura conditii superioare de tratament. Cel mai mult au beneficiat bolnavii. Perspectiva este clara: continuarea proiectului-pilot si privatizarea tuturor centrelor de dializa. Pentru a face acest lucru, Ministerul Sanatatii trebuie sa elaboreze o strategie, pe baza unei evaluari obiective, dupa care sa puna la punct o metodologie de privatizare". 
Dializa costa mai mult la stat decat la privat
Prof. dr. Alexandru Ciocalteu, director general al Spitalului "Sf. Ioan": "In acest moment, dializa costa mai mult in sistemul de stat decat in cadrul centrelor private. Economiile facute, daca s-ar privatiza toate centrele, ar fi de circa 30 milioane de euro pe an, bani cu care s-ar putea trata cazuri noi. In plus, calitatea terapiei e mai buna, ca si calitatea vietii. Daca acest proces de privatizare ar continua, el ar reprezenta un pas inainte pentru sistemul sanitar romanesc. O problema care trebuie neaparat rezolvata este insa cea a transportului. Transportul acestor pacienti nu este medicalizat. Acesti pacienti nu necesita un transport medicalizat, ei fiind cvasisanatosi".
Vom creste finantarea dializei peritoneale
Dr. Vasile Cepoi, director general al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate: "Raportul a evaluat atat satisfactia pacientilor, cat si perceptia personalului medical. Criteriile privind calitatea dializei se vor aplica nediferentiat, indiferent daca centrul este privat sau de stat. Nu facem privatizare de dragul privatizarii. Aceasta privatizare a avut doua scopuri. Unul este reabilitarea centrelor de dializa, care sunt sub standardele necesare, si al doilea este cresterea calitatii dializei. Bineinteles ca mai sunt aspecte de lamurit si solutii de gasit, dar, odata cu extinderea privatizarii, vom avea posibilitatea sa le rezolvam si sa atingem un nivel optim. Un aspect important il reprezinta dializa peritoneala. In acest moment, tariful care a fost stabilit pentru dializa peritoneala nu corespunde realitatii, lucru pe care l-am constatat cu ocazia evaluarii pe care am facut-o in tara. Va trebui sa revenim si sa revizuim tariful, sa-l crestem pentru ca el sa poata fi sustinut de catre centrele de dializa din tara, dializa peritoneala fiind o solutie moderna de tratament". 
Statul - un manager prost 
Virgil Paunescu, secretar de stat in Ministerul Sanatatii: "Romania nu-si poate acoperi mai mult de 10-15 la suta din nevoile de sanatate la ora actuala. Tarile bogate abia reusesc sa asigure 80-85 la suta din nevoi. Facand raportul, in functie de buget si alti factori, rezulta aceasta cifra. Pericolul in viitor este mare si este aproape. Presiunea pe sistemul sanitar va creste foarte mult. Ne aflam in fata unei stari de subfinantare cronica din care e greu de iesit. Foarte important este, de aceea, managementul resurselor, pentru ca sistemul de stat este ineficient, pe cand sistemul privat ofera mai multa calitate, mai multe posibilitati. Chiar daca vorbim de costuri mai mari uneori, ele sunt acoperite intotdeauna de calitate. Nu exista argumente impotriva externalizarii si privatizarii. De aceea, Ministerul Sanatatii trebuie sa-si revizuiasca politica, iar dializa sa devina o prioritate, ca si externalizarea serviciilor". 
Investitii de peste 1,6 milioane euro in 6 luni
Alexandru Ciolan, director general Fresenius Medical Care Romania: "Pentru noi, acest proiect a fost o piatra de incercare. Investitia noastra la Spitalul de Nefrologie "Carol Davila" din Bucuresti a atins deja 900.000 de euro, dar au aparut si probleme. Am incercat sa gasim multe solutii practice si, in acest moment, se poate vedea ca in spital lucrurile s-au schimbat, iar viata pacientilor este mult mai usoara. A trebuit sa modificam circuitele, pentru ca lipsea, de pilda, un vestiar decent, in care pacientii sa-si schimbe hainele. La Iasi, unde cladirea nu permite modificari, am luat decizia sa construim un centru nou, de la zero". 
Un nou centru de dializa la Alba Iulia
Ciprian Otel, director general SC Nefromed Dialysis Centers: "Am avut unele probleme, dar am gasit o buna colaborare in centrele pe care le-am preluat in Cluj si Alba. A trebuit sa renuntam la unele servicii, cum a fost masa sau spalatul lenjeriei, din cauza calitatii slabe pe care o oferea spitalul, si am angajat firme specializate pentru aceste activitati. Am reusit sa colaboram cu multe institutii din domeniul medical, care, chiar daca au fost reticente la inceput, au ajuns, in timp, la concluzia ca ambele parti au de castigat. La Alba vom construi un nou centru de dializa, care sa respecte toate normele europene in domeniu. Ne lovim de problema transportului, care de multe ori ne da peste cap programul si dauneaza starii psihice a pacientilor".
Centrele de dializa au certificate de calitate
George Sofianos, director executiv SofMedica-IHS: "Suntem bucurosi pentru rezultatele pe care le-am obtinut pana acum la Spitalul Sf. Ioan si Spitalul Judetean Buzau. Starea psihica a pacientilor a cunoscut evolutii extraordinare in aceste ultime luni. Pentru succesul nostru am investit in resursele umane, tehnologice si in sisteme medicale si de comunicare moderne, care ne-au facut munca mai usoara si ne-au ajutat in demersul nostru. In centrele de dializa folosim tehnologii noi si medicamente foarte bune. Datorita acestor investitii am obtinut certificatul de calitate ISO-9001".
Costul dializei a scazut cu 30 de euro pe tratatment
Bruno Masut, director administrativ B.Braun Avitum: "Firma are doua centre, unul la Targu Jiu si unul la Targu Mures. In aceste centre sunt tratati 220 de pacienti, din care 206 pacienti cu hemodializa, 14 pacienti pentru dializa peritoneala. Pretul unui tratament de hemodializa a fost de 110 euro pe pacient, in timp ce in unitatile de stat, costul este de 140 de euro".

Opinia specialistilor
Dr. Mihai Ardelean: "Mai mult de jumatate din activitatea mea la centrul de dializa, aflat inca la stat, este legata de probleme financiare. In schimb, la centrele private medicii nu mai au decat strict probleme medicale".
Dr. Christian Klein, Centrul de Dializa "Carol Davila": "Invatamantul medical in aceste centre de dializa private functioneaza mult mai bine. Au venit rezidenti sa-si faca stagiul de dializa. Patronul i-a stimulat: a infiintat un serviciu de garda pentru rezidenti si ei primesc salariu suplimentar, in afara celui de rezident. Cercetare se face fara probleme. S-au scris lucrari stiintifice, care au fost prezentate la diferite congrese".
Dr. Lidia Florescu, Centrul de Dializa Targu Jiu: "Inainte de privatizare, am avut semne de intrebare, dar externalizarea centrului era unica alternativa. Se lucra in cinci ture, aparatele functionau 24 din 24 de ore. Pentru pacienti privatizarea a insemnat o imbunatatire extraordinara". 
Dr. Dimitrie Capsa, Clinica pediatrica nr. 1, Spitalul Fundeni: "Eu lucrez intr-o clinica intr-o unitate publica. Din ce am vazut la doua centre de dializa, Sf. Ioan si Buzau, cel mai mult m-a impresionat cresterea calitatii actului medical. Noi am facut o analiza foarte stricta. Am luat niste parametri exacti pentru studiu. Am vrut sa vedem ce s-a intamplat cu anemia. In unele centre, hemoglobina a crescut spectaculos, pentru ca s-a oferit tratament cu eritropoetina in doze mult mai mari decat pana atunci. S-au ameliorat indicii de eficienta a dializei, s-a ameliorat concentratia albuminei in sange".

Proiectul a avut sprijinul Bancii Mondiale
Vlad Iliescu, secretar de stat in Ministerul Sanatatii: "Privatizarea sectiilor de dializa s-a facut printr-un proiect-pilot, cu sprijinul Bancii Mondiale si al unor experti straini. Acest tip de privatizare reprezinta o directie noua si, in urma evaluarii, se vor trage concluzii utile pentru continuarea privatizarii in mai multe domenii din Sanatate ".

Un site interesant: www.liberalism.ro

Ideile promovate nu sunt originale; sunt vechi, dar vii:
  • Realitatea socială ultimă sunt indivizii, cu planurile lor de viaţă, preferinţele lor şi interacţiunile dintre ei; 
  • Indivizii au drepturi, şi nici o referire retorică la binele unor entităţi supra-individuale nu este un temei suficient pentru încălcarea lor. Inviolabilitatea indivizilor este limitată doar de inviolabilitatea altor indivizi; 
  • Proprietatea privată este forma paradigmatică şi fundamentul celorlalte drepturi; 
  • Intervenţiile nejustificate ale statului în viaţa privată reprezintă o agresiune; 
  • Statul asistenţial încurajează comportamentul parazitar în dauna celui productiv; 
  • Piaţa liberă este, în majoritatea covârşitoare a situaţiilor, un instrument mai eficient şi mai moral de a rezolva problemele sociale decât intervenţia statului; 
  • Ceea ce uneşte diversele şcoli de gândire liberale este mai important decât ceea ce le desparte; 
  • Liberalismul este prea puţin vizibil în viaţa publică din România.